Oferte cazare Litoral Romania Vara 2023

Mamaia este cunoscuta ca fiind punctul culminant al litoralului romanesc, dar putini cunosc si legendele ce stau in spatele faimoasei statiuni. Articolul de mai jos va prezinta una dintre cele trei legende ce au dus la numele pe care il stim cu totii...
 
Legenda "Mama Lia"!
 
   Pasa de la Babadag, care isi avea grajdurile hergheliilor la Caraharman, era tare nenorocit din pricina feciorului sau Enver. Nu-l avea decat pe el si-l iubea ca pe ochii din cap, dar acesta, departe de a intelege marea dragoste a lui, ii facea multe si grele necazuri. Rau nu era, dar prea zvapaiat si neascultator, ca orice delicanli (tanar cu sange nebun, aprins, rasfatat). Pasa, dupa obiceiul acelor vremuri, tinea doua haremuri: unul mare, la Babadag si altul mai mic, la Kustendje (Constanta). De cate ori trecea printre cele doua targuri se oprea la o tarla - dintre ghiol si mare-proprietatea a unui mocan care se chema Costea Alisandru, iar oamenii ii spuneau mai pe scurt: Cogea Ali. Mocanul avea un bun tovaras turc numit Zecherea, care ii facea pasei cafeaua cand poposea la ei.
   Odata, pasa s-a oprit la tarla celor doi oieri, fiind insotit de fiul sau Enver. Tanarul, cu firea lui iscoditoare, baga de seama ca mocanul Costea are o fata a carei frumusete intrecea cu mult chiar pe aceea a cadanelor celor mai frumoase. Se indragosti indata de ea, cu atata patima, incat nu mai vru sa-si urmeze tatal, spunand ca ramane sa locuiasca la ghiol. Pasa, simtind primejdia, ii spuse lui Zecherea sa-si anunte tovarasul de necazul ce i l-ar putea face fiul sau. Zecherea insa, avand si el ochii pusi pe mama fetii, anume Lia, nu-i spuse nimic lui Costea, ba mai mult inca, l-a ajutat pe Enver sa fure fata.
   Cand s-o urce in barca, ea a inceput sa tipe dupa mama-sa, strigand: "Mama Lia! Mama Lia! Mama Lia!". Dupa multe smucituri disperate, scapa din mainile lor si se arunca in ghiol. Enver a sarit indata dupa ea, dar cand a scos-o din apa a vazut ca e moarta. Atunci, iesit din minti, incepu sa strige si el: "Mamaia! Mamaia! Mamaia!", in loc de "Mama Lia!" cum strigase fata. Cu ea in brate s-a indreptat apoi, repede, spre mare, strigand fara incetare: "Mamaia! Mamaia!"... Nici nu baga de seama cum din parul despletit al fetii se scurgeau suvoaie de apa de la ghiol si pana la mare, suvoaie care cresteau, cresteau mereu, tarandu-l cu ele. Nefericitul Enver, nu dupa mult, a disparut in mare, cu iubita lui in brate!
   Pasa, auzind de groaznicul sfarsit al fiului sau, mult s-a tanguit, iar drept amintire, a ridicat o moara, unde puse ca om de nadejde pe Zecherea. Dar si acesta se scrantise putin si, de cate ori era liniste noaptea si moara nu mai huruia, striga singur ca aiurit: "Mamaia! Mamaia!".
   Satul, care a luat fiinta cu timpul, s-a numit Mamaia, iar moara poarta numele si astazi de "Moara indragostitilor".