20px

DESCRIERE INSULA SAINT MARTIN

Insula Saint Martin (neerlandeza Sint Maarten; franceza Saint-Martin) este o insula tropicala in nord-estul Caraibelor, la 250 km nord de Guadelupa si 240 km est de Puerto Rico. Insula, cu o suprafata de 98 km², este divizata in parti aproximativ egale intre Franta si Olanda, fiind unul dintre cele mai mici teritorii locuite partajate intre doua natiuni. Partea de sud a insulei este numita Sint Maarten si face parte din Regatul Tarilor de Jos iar partea nordica a insulei este numita Saint-Martin si este parte din regiunea de peste mari franceza Guadelupa. 
Principalele orase de pe insula sunt Marigot, in partea franceza, si Philipsburg, in partea olandeza. Partea franceza are o suprafata de 53,20 km² iar in 2004 populatia ei era de 33.102 ceea ce inseamna o densitate a populatiei de 622 loc/km². Partea olandeza are o suprafata de 34 km² iar in 2001 populatia ei era de 30.594, ceea ce reprezinta o densitate a populatiei de 900 loc/km².
Insulele cele mai apropiate sunt Anguilla si Saint Barthélemy. Insulele Saba, Sint Eustatius din Antilele Olandeze si Insulele Sfantul Kitts si Nevis sunt mai indepartate dar totusi sunt vizibile.
Litoralul insulei Saint Martin este decupat in numeroase golfuri in care exista 30 de plaje, dar si unele golfuri marginite doar de pietris. Exista de asemenea si cateva lacuri cu apa dulce cum ar fi: Grand Étang de Simsonbaai, Great bay, Étang aux poissons, Étang de Grand-Case, Étang Chevrise, Étang Guichard, Grand Étang des Terres Basses, etc ce sunt formate in golfuri inchise de cordoane de nisip. Restul litoralului este de cele mai multe ori abrupt, cu faleze ce ating uneori 40 m. 

reduceri-early-booking
In jurul insulei exista cateva zeci de insule mai mici, cea mai importanta dintre ele fiind insula turistica Pinel ce dispune de trei plaje. In afara de cateva campii aluvionare in apropierea coastelor si in fundul vailor, relieful este abrupt, varfurile fiind situate la o altitudine medie de 300 m, inaltimea maxima, Pic Paradis, fiind de 414 m situata in zona franceza. Drumul principal inconjoara insula de-a lungul coastei pentru a evita aceste regiuni inalte.
Exista cateva surse de apa dulce dar debitul lor este insuficient pentru a forma rauri datorita infiltrarii rapide a apei. Insula nu poseda astfel decat ravine, in general seci, in care se formeaza torente de apa in principal in perioada uraganelor.
In urma colonizarii insulei, vegetatia originala a fost degradata in totalitate datorita activitatilor umane cum ar fi agricultura, crearea de pasuni si exploatarile forestiere pentru constructie si fabricarea carbunelui de lemn. Actualmente, in afara zonelor urbanizate, vegetatia este formata din palcuri de padure mai mult sau mai putin xerofile in functie de altitudine, formate din acacii, iar restul teritoriului are un aspect de savana acoperit de ierburi inalte.

ISTORIE

Primele urme ale popularii insulei sunt datate aproximativ acum 6.000 ani. Spre anul 800 insula era populata de tribul amerindian Taino iar in secolul al XIV-lea insula a fost ocupata de tribul Caraib. 
In cel de-al doilea voiaj al lui Cristofor Columb spre America, in 1493, expeditia identifica insula si o numeste in onoarea sfantului Martin de Tours, sarbatorit in perioada descoperirii insulei. In acelasi timp, insula era cunoscuta de populatiile locale sub numele de Oualichi („Insula sarata”) si Soualiga („Insula femeilor”).
Din 1627, dupa cateva expeditii de recunoastere a salinelor naturale, pe insula este instalata o mica garnizoana olandeza in zona in care actualmente se afla orasul Philipsburg. In acelasi timp, in partea orientala a insulei, cateva familii din colonia franceza din insula Saint Kitts cultiva tabacul.
In 1638 spaniolii, dorind sa protejeze hegemonia lor regionala, cuceresc garnizoana olandeza si, cu ajutor tehnic francez, construiesc in locul acesteia propriul lor fort ce rezista, in 1644, unui contraatac olandez. In urma acestui atac, spaniolii parasesc fortul si pe insula raman un grup de francezi si olandezi care se grabesc sa isi previna fiecare guvernul sau. Dupa cateva manevre de intimidare reciproca, cele doua parti prefera sa isi imparta insula in doua zone de suveranitate prin stabilirea unor reguli de cooperare mutuala, in 23 martie 1648 cele doua parti semnand acordurile Concordia, inca in vigoare la 350 ani dupa semnarea lor.
Ulterior, insula a fost atacata in repetate randuri de pirati iar trupele britanice au atacat si ocupat insula in functie de conflictele internationale si aliantele din Europa. In secolul al XIX-lea sclavagismul este abolit pe insula si un mare numar de muncitori de origine sud-asiatica sau chineza sunt adusi pe insula ceea ce imbogateste patrimoniul cultural al insulei.

STATUT POLITIC

Partajul insulei intre Franta si Olanda a avut loc pe 23 martie 1648. Istoria spune ca, pentru a decide modalitatea de a diviza insula, locuitorii au ales doua persoane care au plecat impreuna dintr-o extrema a insulei in directii diferite. Persoanele nu aveau voie sa fuga, iar punctul din cealalta parte a insulei unde acestia s-au intalnit a reprezentat cealalta extrema a liniei de separatie. Aparent francezul a mers mai mult decat olandezul ales, o legenda locala spunand ca aceasta se datoreaza efectelor benefice ale vinului pe care acesta l-a baut, spre deosebire de berea bauta de olandez, dar olandezii au acuzat faptul ca francezul a fugit in unele portiuni.

SINT MAARTEN
Sint Maarten, partea olandeza a insulei, este un teritoriu insular care face parte din Regatul Tarilor de Jos dar care nu face parte din Uniunea Europeana. Capitala este orasul Philipsburg iar moneda locala este guldenul Antilelor Olandeze. Pentru 2013 este planificata introducerea unei noi monede, denumita guldenul caraiban. Pana pe 10 octombrie 2010 Sint Maarten facea parte de Antilele Olandeze, dar dupa desfiintarea acestui teritoriu a devenit o tara constituenta a Regatului Tarilor de Jos.
Teritoriul este guvernat de catre un consiliu al insulei, un consiliu executiv si un guvernator numit de catre Coroana Olandeza. Pentru cetatenii Comunitatii Europene este relativ simplu sa obtina rezidenta in Sint Maarten, datorita intelegerilor existente. Economia este bazata in primul rand pe turism (60-65 % din venituri), dar in ultima perioada industria a inceput sa castige mai mult teren datorita politicilor guvernamentale.

SAINT MARTIN
Saint-Martin este o comuna franceza ce constituie o colectivitate de peste mari si care a facut parte, pana in 2007, din Guadelupa, o regiune si un departament de peste mari al Frantei si astfel este parte a Uniunii Europene ca o regiune ultraperiferica. Capitala este orasul Marigot iar moneda locala este euro.
In 2003 populatia partii franceze a votat intr-un referendum un proiect institutional de transformare a insulei intr-o colectivitate de peste mari cu adunare regionala unica detasata de regiunea Guadelupa. Legea organica ce permite crearea noii colectivitati teritoriale (Legea n° 2007-223 din 21 februarie 2007) a fost adoptata de Parlamentul francez pe 7 februarie 2007 si a intrat in vigoare pe 15 iulie 2007. Populatia franceza este reprezentata in Parlament de un senator si de un deputat.
Partea franceza, este asemenea tuturor comunelor franceze, condusa de un primar si de un consiliu municipal ales de locuitorii cu cetatenie europeana ce locuiesc aici, conform prevederilor Tratatului de la Maastricht. Numerosii cetateni ce locuiesc in partea franceza a insulei, ce nu poseda cetatenia unei tari membre ale Uniunii Europene, nu au dreptul de vot in alegeri.

 

reduceri-early-booking
reduceri-early-booking
reduceri-early-booking

 

DEMOGRAFIE

Populatia partii franceze a cunoscut o puternica crestere datorata in principal turismului si in urma legii de defiscalizare a teritoriilor franceze de peste mari din 1985. Populatia este foarte cosmopolita, existand un mare numar de imigranti originari din Haiti, Republica Dominicana dar si din Franta metropolitana si Guadelupa. In 1982 partea franceza avea o populatie de doar 8.000 locuitori, care a crescut insa pana la 31.397 conform unui recensamant din 2002. In ciuda faptului ca limba oficiala este limba franceza, limba engleza si limba creola sunt vorbite in mod curent.
Si populatia partii olandeze prezinta cam aceleasi caracteristici, fiind foarte cosmopolita, locuitorii avand aproximativ 101 nationalitati, dar la fel cu o preponderenta a imigrantilor din celelalte insule din Antile. Populatia totala a insulei este de 33.119 locuitori in 2004.

ECONOMIE

Principala industrie a insulei este turismul, iar partea olandeza este considerata un Paradis fiscal. Insula este dotata de un aeroport in partea olandeza a insulei, Princess Juliana International Airport, cu codul IATA SXM, cel de al doilea aeroport din Caraibele de Est ca trafic de pasageri, dupa aeroportul din Puerto Rico. Aeroportul are o pista foarte scurta, de doar 2.349 m, ce corespunde la limita aterizarii marilor avioane transcontinentale gen Boeing 747 sau Airbus A340. Pentru a ateriza, acestea trebuie sa faca o trecere la doar cateva zeci de metri deasupra unei plaje publice, Plaja Maho, locul fiind astfel o destinatie favorita a persoanelor ce doresc sa fotografieze avioane. Aeroportul functioneaza ca un hub aerian pentru regiune, transportand zilnic un mare numar de turisti.
Se estimeaza la un milion de persoane numarul anual al turistilor si la aproximativ 400.000 numarul de persoane ce efectueaza croaziere marine ce viziteaza anual insula. Cazarea pe insula este oferita de hoteluri de clasa mondiala, cu dimensiuni diferite, unele cu peste 200 de camere, altele cu ma putin de 20 de camere. Inchirierea autoturismelor este unul din principalele moduri de deplasare pe insula, teritoriile interioare necesitand automobile cu tractiune integrala pentru a fi accesibile. In perioadele turistice de varf, circulatia este problematica, blocajele fiind frecvente pe rutele ce conecteaza cele doua capitale si aeroportul. Datorita situarii insulei in zona de interconvergenta tropicala, furtunile tropicale sunt frecvente spre sfarsitul verii si toamna.

LIMBA OFICIALA: olandeza, franceza

MONEDA OFICIALA:
Guldenul Antilelor Olandeze (ANG)


INFORMATII UTILE:
Insula Saint Martin se bucura de un climat tropical tipic pentru Marea Caraibilor, cu o temperatura medie anuala variabila între 25–300C. Deoarece precipitatiile sunt un fenomen natural destul de regulat, insula nu experimenteaza un sezon ploios cu precipitatii abundente in adevaratul sens al cuvantului.
Deoarece insula se afla pe centura de uragane a Atlanticului, exista o posibilitate ridicata ca acest tip de furtuni sa loveasca insula. Desi ultimul uragan major care a lovit insula a avut loc in 1995, vizitatorii nu trebuie sa excludăaposibilitatea aparitiei acestora. Sezonul oficial de uragane este între lunile iunie – noiembrie.
Desi Insula  Saint Martin este o destinatie turistica ce poate fi vizitata teoretic in orice luna a anului, perioada recomandata de vizitare este intre lunile decembrie – mai.

IMPORTANT
- c
etatenii romani nu au nevoie de viza de intrare in Insula Saint Martin.
- pasaportul trebuie sa fie valabil minim 6 luni de la data incheierii calatoriei.
- perioada maxima admisa de sedere pe baza pasaportului turistic este de 90 de zile, intr-o perioada de 180 de zile.

VACCINURI
- s
e recomanda tuturor turistilor vaccinarea impotriva Hepatitei A si a febrei tifoide intrucat acestia se pot contamina la contactul cu mancarea sau apa indiferent de locurile in care acestia sunt cazati sau servesc masa.
- de asemenea, daca tranzitati un stat afectat de febra galbena, inainte de a ajunge in Insula Saint Martin va trebui sa fiti in posesia unui certificat medical care sa ateste faptul că ati fost vaccinat impotriva acestei boli.

Page rendered in 0.9671 seconds using 5.13 MB (8 MB) of memory.
powered by Q Travel Cloud, un produs Acqua Development. Toate drepturile rezervate | 2020
Solicita oferta